A fost o editie politizata, dar lipsita de scandaluri Cannes-ul nu apartine Frantei. E o tara in sine, in care se vorbesc toate limbile, in care jurnalistii se impart in "rose pastille", "rose", "bleu", "blanc" - in functie de culoarea badge-ului (si de cea a importantei lui), un oras in care unii vin ca sa vada filme, altii ca sa faca afaceri cu si din filme, altii sa-i vada pe zei, iar altii sa fie vazuti. E locul unde vin si Paris Hilton Ð pe o suma imensa, dar si Al Gore, eroul documentarului "An Unconvernient Truth", care vorbeste despre activitatea lui de stopare a procesului de incalzire a planetei. Cannes-ul e cel mai important festival de film din lume. Un premiu la Cannes poate lansa cariera unui incepator, iar un cineast consacrat vrea sa-si arate aici rodul muncii. Cannes-ul e si locul unde se fac cele mai rapide afaceri din industria filmului, locul unde producatorii si distribuitorii au zeci de intalniri pe zi. Cannes-ul, mai exact locul de peste drum de Grand Theatre Lumiere, cu covorul lui rosu si cerculetele trasate pe ciment pentru fotografii profesionisti, e si locul unde fanii isi instaleaza scaunelele si umbrelutele, si suporta caldura, frigul, foamea, inghesuiala pentru a smulge un autograf sau un suras pentru o fotografie. Fanii vin si in cupluri. Barbatul face fotografii, sotia vaneaza autografe. Cannes-ul creste in proportii de la an la an, dar organizatorii se straduiesc sa nu-l lase sa se umfle ca o omleta cu lapte. In acest an numarul filmelor inscrise a crescut cu 15%. S-au inscris 1520 de filme, din care au fost retinute in Selectia Oficiala vreo 50. In Marche du Film, cea mai mare piata de profil din lume, s-a depasit in acest an cifra de 10.000 de participanti. La anul se asteapta un festival si mai grandios. A 60-a editie va beneficia nu numai de mari refaceri ale salilor, ci si de o selectie viguroasa. Am retinut deocamdata ca Emir