Fiecare om are o poveste si, ascultand povestile tuturor celor implicati intr-o crima, poti pune cap la cap informatiile, vezi ce se leaga si ce nu, dupa care rezolvarea enigmei devine un fleac.
Afirmatia de mai sus nu ii apartine locotenentului Colombo, ci detectivului-broscoi Nicky Flippers, cel care trebuie sa rezolve misterul disparitiei retetelor de prajituri, fara de care toate magazinele de dulciuri din padure sunt sortite falimentului.
Asa incepe povestea Scufitei Rosii, rescrisa de fratii Edwards, intr-o pelicula de desene animate care nu stim exact cui se adreseaza, dar cu siguranta va fi pe placul tuturor spectatorilor, indiferent de varsta. Primul sablon aruncat la gunoi a fost cel al povestitorului. Va dati seama, milioane si milioane de oameni stiu pe dinafara aceasta celebra poveste, spusa dintr-un singur unghi.
Nimeni pana la Cory si Todd Edwards n-a incercat sa afle si care sunt variantele lupului, vanatorului sau chiar a bunicii.
Ei bine, cei doi cineasti au fost curiosi, dar cu siguranta rezultatul nu i-a multumit pe deplin, asa ca au facut cateva mici completari, pe ici pe colo, anume in partile esentiale, astfel incat rezultatul nu mai pastreaza din versiunea originala decat celebra scena a patului, in care Scufita Rosie intreaba, mirata, de ce bunica are ochi, nas, maini si urechi „asa de mari“.
In rest, varza: bunicuta e o practicanta inraita a sporturilor extreme; lupul e un reporter de investigatii care face o ancheta pe cont propriu, in paralel cu politia, secundat de o veverita-fotograf absolut dementiala; vanatorul e de fapt un actor ratat care are o sansa unica de a juca intr-o reclama si trebuie sa-si redescopere instinctul de taietor de lemne.
In plus, mai apar o sumedenie de personaje, care mai de care mai pitoresti, care dau savoare povestii. Dar cea mai spectaculo
