Scena e cunoscuta, deoarece a facut o buna cariera in presa din România in ultima vreme. Ea s-a petrecut undeva in provincie, la Timisoara, daca nu ma insel, si a fost reluata de mai multe ori de posturile de televiziune. Interesul pe care l-a stârnit se datora, in parte, caracterului ei simbolic. De la lansarea „reformei Nicolaescu“ in Sanatate am asistat la o polemica foarte dura intre sustinatorii acestei reforme si adversarii ei. Lumea medicala româneasca s-a rupt in trei. O parte s-a aratat, pur si simplu, revoltata de „aberatiile“ (am citat, fireste) din stufoasa proza a legilor Sanatatii, trecuta prin parlament ca un tren rapid printr-o halta, deoarece guvernul Tariceanu isi asumase raspunderea pentru ele si nimeni nu dorea, cu adevarat, alegeri anticipate. Alta parte, mai subtire, ce-i drept, si mai putin vocala, zicea ca era nevoie de o „de-feudalizare“ a sistemului sanitar. In fine, a treia parte era „ca românul impartial“: nu se pronunta, asteptând, probabil, sa vada „ce va iesi“. Au jucat, fireste, un rol in aceasta „confruntare“ si culorile politice. Democratii, liberalii, conservatorii si medicii legati de UDMR nu puteau sa fie, prea pe fata, inamici ai unor „masuri“ decise de guvernul care reprezenta partidele lor. Doar presedintele Colegiului Medicilor, un senator liberal si fost ministru al Sanatatii, le-a criticat. Dar, poate si datorita faptului ca respectivul Colegiu a fost de parere, in unanimitate (!), ca reforma-Nicolaescu e „amatoristica“. Sa ma intorc, insa, la scena care a facut deliciul tuturor televiziunilor din România. Probabil, ea ar fi intrat mai repede in uitare, caci nu ducem lipsa de scandaluri, desi a fost prima (din câte imi amintesc eu) in care polemica pe tema „reformei in Sanatate“ nu s-a mai purtat intre medici. Ea s-a purtat in formele cele mai radicale cu putinta: intre ministrul Sanatatii si pacienti. Ministrul Nicolaescu a