JOS CU MOFTUL BURGHEZ! Noul "regim democratic" a luat toate masurile necesare pentru a-si subordona intreaga societate. Inclusiv domeniul teatrelor, nationalizat cu un an inainte de 1948.
In februarie 1947, dramaturgul Alexandru Kiritescu, presedintele Societatii autorilor dramatici romani, anunta in ziarul Contemporanul ca la Ministerul Artelor s-a infiintat o comisie al carei scop era elaborarea unui proiect de lege pentru organizarea teatrelor din Romania.
"NASUL" "TEATRULUI PENTRU MASE". Urmand lozinca "reconstructiei spirituale a maselor", Marea Adunare Nationala a votat in iunie 1947 Legea nr. 256 "privind organizarea Teatrelor, Operelor si Filarmonicelor de Stat". Asadar, cu un an inaintea Legii etatizarii economiei incepea nationalizarea domeniului artistic. Prin lege, asezamintele de cultura deveneau institutii de stat cu "menirea si datoria de a propaga arta in masele largi". Zaharia Stancu, directorul de atunci al Teatrului National si presedintele Uniunii Scriitorilor, a pledat pentru infiintarea "teatrului pentru mase", dupa cum scria Contemporanul in martie 1948: "Subiectul e vast si aproape virgin. Ce s-a facut, s-a facut dupa 6 Martie (1945 - n.n.): echipe care au colindat targurile si satele, echipe care au intrat in fabrici si intreprinderi si au jucat pentru muncitori. Trebuia facut in asa fel incat participarea oamenilor cei mai simpli din tinuturile cele mai departate sa fie cat mai mare". Scriitorul se arata entuziasmat de numarul foarte mare de "oameni simpli" care au raspuns chemarii Teatrului National si de "cumintenia" cu care au privit spectacolele, uneori stand doi pe un loc.
UN "NU!" HOTARAT CAPRICIULUI. Tinta prima a legii teatrelor au fost companiile particulare. In noile conditii, cateva teatre de renume din Bucuresti au fost nevoite sa-si lase cortina definitiv peste scenele lor. Primul teatru care a intrat in propri
