Alimentaţia este al doilea factor determinant în producerea cariei dentare, implicaţiile sale fiind dominate de rolul cariogen al carbohidraţilor. Efectul nociv al acestora a fost dovedit prin observaţiile efectuate pe populaţii care au o alimentaţie exclusiv de origine vegetală (ex. locuitorii insulelor polineziene) sau exclusiv animală (eschimoşii) şi care au dinţii sănătoşi, atâta timp cât nu consumă hidraţi de carbon.
Acţiunea zahărului în producerea cariei dentare se explică prin două fenomene: microorganismele din cavitatea bucală fermentează carbohidraţii, cu producerea unor acizi ce atacă structurile dentare. Pe de altă parte, zaharurile constituie şi substratul nutritiv al acestor bacterii.
Efectul cariogen al hidrocarbonatelor nu depinde numai de contactul lor cu dintele, ci şi de durata acestui contact. Un rol important în acest sens îl are consistenţa alimentelor, cele moi fiind mai cariogene decât cele tari, ca şi cele sub formă de pulberi fine faţă de cele lichide. De asemenea, viscozitatea şi adezivitatea unor produse zaharoase (caramele, jeleuri, rahat) favorizează în mod deosebit apariţia cariei prin staţionarea lor îndelungată în cavitatea bucală, în special în zonele greu accesibile. Asocierea grăsimilor în produsele zaharoase le reduce timpul de contact cu dintele şi, deci, nocivitatea.
Potenţialului cariogen al alimentelor depinde şi de proporţia diferitelor tipuri de zaharuri din compoziţia lor. Spre exemplu, amidonul crud din plante coboară foarte puţin pH-ul, în timp ce amidonul preparat termic poate fi la fel de periculos ca zahărul. Astfel, pâinea şi combinaţia de amidon şi zahăr (fursecuri, prăjituri, cereale îndulcite) au un efect cariogen mult mai puternic decât al zahărului.
Dr. PETCU Blanka
Alimentaţia este al doilea factor determinant în producerea cariei dentare, implicaţiile sale fiind dominate de rol
