- Diverse - nr. 113 / 12 Iunie, 2006 Coabitarea romano-secuiasca sub ofensiva catolica Traind dintru inceput "amestecati" cu romanii, secuii au stabilit cu acestia relatii pasnice sociale si de cooperare economica. Dar si de cooperare militara dupa ce Tara Ultrasilvaniei, unificata de romanul "Geula" - Iuliu un "mare si puternic duce", "dusman ungurilor care locuiau in Pannonia" (Chronicum Pictum) a intrat sub suzeranitatea nepotului de fiica al acestuia, Voicu, devenit, cu binecuvantarea Papei Silvestru II (999-1002) catolic si "rege al Ungariei", la 25 decembrie 1001. Au luptat impreuna, alaturi de unguri impotriva pecenegilor, la Chirales (1068). Au impus autoritatea voievodala a Transilvaniei in 1176, mentinandu-i continuitatea de "altum, regnum", i-au sprijinit impreuna pe romanii sud-dunareni, luptand sub steagul comitelui Sibiului, Ioachim, in 1219 pentru consolidarea tronului lui Borila Asan (1207-1218). Iar daca, la 1241, cand "schismaticii" (ortodocsii romani) se rascoala in Transilvania, trecand de partea tatarilor ce sprijina restaurarea autoritatii cneziale (Bela IV, Rogerius), ungurii sunt alungati dincolo de Tisa, despre secui nu se pomeneste nimic. Dovada ca i-au sprijinit pe romani ca si, ulterior, in reconquista antitatara cand Ottocar de Stiria mentiona in primele randuri ale luptei impotriva acestora pe "Zokel und Wallach". Colaborarea a functionat si in perioada luptei cu Ungaria a voievozilor separatisti Roland Bors (1284-1293) si Ladislau Kan (1294-1315), epoca in care multi secui, alaturi de romani, trec muntii contribuind la accelerarea procesului de formare a statelor la Est si Sud de Carpati, unde primul judet atestat in istorie poarta numele de "Sacuieni". Fenomenul a continuat in veacul XIV cand legislatia de tip occidental, impusa de regii Ungariei, Charles Robert I d'Anjou (1308-1342), Louis I d'Anjou (1342-1382) si ginerele acestuia,