Dincolo de Valenii de Munte, pe soseaua care urca si coboara catre Brasov, o abatere de drum catre stanga te duce la una din cele mai vestite manastiri ortodoxe: Crasna, loc de smerenie dar si de efervescenta spirituala, din care multi calugari au plecat in scaune de episcopi.

Gradina Maicii Domnului

Drumul spre Crasna e greu si desfundat. Dincolo de Valeni si de ultimele case din Homoraciu, lasi masina la poalele unui deal, te afunzi in padure, treci puntea suspendata pe cabluri a unui rau involburat, dupa care urci anevoie, pieptis, ca un alpinist. Din loc in loc, bancile de odihna sunt strajuite de copaci, pe scoarta carora stau scrijelite cruci si initiale mistice, imaginand la tot pasul troite si mici altare vegetale. Manastirea e sus, intr-o scorbura de cer. Dar rasplata e pe masura. Dincolo de zidurile si clopotnita medievala e raiul. Inconjurat de flori si roiuri blande de albine, esti in alta lume, esti chiar in gradina Maicii Domnului. Jur imprejur, un imens covor de narcise, toporasi, stanjenei si lalele sangerii creeaza subtile jocuri de culoare, desenate pe verdele crud, proaspat vopsit al primaverii, in timp ce multimea de ciresi in floare, de magnolii si imaculate petale de boule-de-neige imita parca transparenta unei marame de borangic - usoara ca vantul, ca aerul racoros de padure.

Ca un stalp al curtii, biserica cea veche vegheaza intrarea. Alaturi, langa pangar, cativa pelerini aprind lumanari si discuta cu glas soptit. Unii au venit la Crasna pentru prima oara, cu nadejde la icoana facatoare de minuni din biserica; altii vor doar sa multumeasca pentru toate cate li s-au implinit. O femeie din

Schiulesti povesteste cum, ramanand vaduva, socrul ei voia sa o alunge din casa. Disperata, s-a rugat la icoana si a doua zi batranul ii batea la poarta sa-si ceara iertare si sa o intrebe cu ce poate sa o ajute. O alta feme