Cica inainte de 1989 un tovaras al muncii cu stat de plata si la otelarie, dar si la baietii cu Volgi negre si-a parat la Securitate vecinul care era preot si care i-a zis in gluma, intr-o duminica de Paste : "Sa stii, tovarase, ca eu am relatii sus". Au venit purtatorii de parpalac si l-au umflat pe bietul prelat, sub acuzatia de trafic de influenta.
Nu stim daca la fel stateau lucrurile si in cazul protagonistului articolului "Traficantul", aparut in Drapelul Rosu din 7 iunie 1985. Faptele infierate in articolul cu pricina sunt simple. "Iosif R. (domiciliat in Timisoara, bulevardul Cetatii), cum nu era incadrat in campul muncii, isi facuse din traficul de influenta o adevarata profesie". Lucru care te face sa te gandesti ca, probabil, lui nea Iosif ii venise ideea geniala sa se pozeze de la spate, cu nevasta-sa vopsita blond si cu coc, si sa le arate fotografia astfel realizata potentialilor clienti : "Uitati ba, io am fost la Sovata cu Leana. Adica, cu Cabinetul 2". Si mai un trafic de influenta aici, mai o interventie colo, pana intr-o buna zi.
Cand, spune ziaristul de la Drapelul Rosu, "in cazul Elenei Rozalia Craciun i s-a infundat. Aceasta dupa ce a fost «convinsa» de impricinat ca el e mare si tare, ca are «cunostinte» care il scot din orice incurcatura si a convenit sa apeleze la serviciile lui pentru a recapata libertatea concubinului ei. «Targul» s-a incheiat cu 60.000 de lei. Tot balciul s-a spart insa... pe banca acuzarii".
Bun, pe tovarasul Iosif l-ati legat, dar tot nu am inteles, cam cum banuia tovarasa Rozalia ca ii va elibera concubinul de la "bahaus"? Punem pariu ca, fiind in 1985, in plina foame generalizata, nea Iosif se gandise la un plan magistral de a scapa de paznicii penitenciarului unde statea intemnitat concubinul Rozaliei : pur si simplu venea in fata portii inchisorii si flutura o ruda de salam. Cica inainte de 1989 un
