"Eu unde ma asez plantez un mesteacan. Si trandafiri"
Este ceea ce se cheama un "monstru sacru". Poate cel mai mare actor al filmului romanesc. O forta! Cu toate astea, succesul nu l-a ametit niciodata si n-ar schimba casa lui de la tara, pe o mie de pogoane de glorie. O casa in care se afla o nevasta frumoasa si mult iubita, doi copii, un catel, o pisica si un canar
"Tusesc cand imi vine si stranut cand imi vine!"
- Sunteti unul din foarte marii actori ai teatrului si filmului romanesc. Un nume care atunci cand este rostit nu mai are nevoie de nici un fel de recomandari. Cu toate acestea, n-aveti nimic din aerele unei vedete. Nici un sclipici, nici un ifos. Ba dimpotriva! Sunteti un campion al modestiei si al bunului simt. E greu ce faceti? Sa fii o stea cu picioarele pe pamant?
- Pe parcursul vietii mele, principiul pe care nu l-am tradat niciodata a fost: sa tusesc si sa stranut cand imi vine. Nu glumesc. Chiar am scris despre lucrurile astea in tinerete, cand pe langa meseria de actor, uceniceam cu mare entuziasm si pe taramul prozei. (Nu pot sa trec peste momentul acesta fara sa amintesc ca am fost debutat ca scriitor de Sanziana Pop, in revista "Luceafarul", in 1977, iar volumul meu de debut, "Sugubina", a luat premiul Uniunii Scriitorilor). Revenind la intrebare, va raspund cu mana pe suflet ca nu poti fi liber, nu poti ramane tu insuti respectand servitutile succesului. In toata viata mea, nu am facut altceva decat sa ma comport dupa cum cred de cuviinta, sa fiu sincer si neprefacut cu mine si cu ceilalti. Adica sa fiu eu insumi, indiferent de timpuri, de mode, de anturaj, de obligatii sau conveniente sociale. Cand am dat la Teatru, desi toata lumea se astepta sa devin un bun inginer pe santierele patriei, am constientizat ca am plecat pe o cale atipica, dar care era a mea! Atipica, pentru ca si eu sunt un tip "ati
