Cele cinci sate ale comunei Aţintiş, răsfirate pe 2600 de hectare, au ajuns la ceasul transformărilor. Cu o populaţie în proporţie de peste 60 la sută îmbătrânită, încearcă şi reuşeşte să facă să se vorbească despre oamenii locului. Primarul comunei, Teodor Precup ne-a vorbit despre perioadele "de trecerea" ale comunei.

* Reporter: Care sunt cauzele pentru care Aţintişul a rămas în urma celorlalte comune timp de aproape 10 ani?

Teodor Precup: Parcă timpul a stat în loc la noi în comună. Eu sunt primar din anul 2000 şi înainte de asta am fost patru ani consilier local. Nu ştim care sunt cauzele pentru care executivul de până în 2000 nu a făcut mai nimic pentru comună, dar asta ne-a tras mult în spate. În ultimii şase ani în schimb am realizat foarte multe. Am reuşit electrificarea satelor şi a fiecărui colţ de uliţă, şi dacă până nu demult drumurile erau impracticabile, acum s-au asfaltat drumurile principale, s-au pietruit celelalte, s-a construit un dispensar uman, am depus studii de fezabilitate pentru introducerea apei în comună cât şi pentru construirea unui sediu pentru Primărie şi Poliţie pentru că actualul sediu a fost retrocedat foştilor proprietari şi în 2007 va trebui să eliberăm clădirea.

* Reporter: Aţi amintit de retrocedări. În ce stadiu se află procesul de reîmproprietărire?

T.P.: La apariţia legii 248 titlurile de proprietate erau rezolvate în propoprţie de 98 la sută. Noua lege ne-a întors pe dos, tot procesul s-a reluat şi a devenit aproape un circ, pentru că există în lege acel termen "in integrum". Aşa că unii oameni sunt nemulţumiţi şi încearcă prin intermediul instanţelor să îşi rezolve problemele pământului. În ceea ce priveşte marii moştenitori, urmaşii familiei Kemeny, care azi se numesc Lazar, au revendicat conacul şi pământurile familiei. Sunt cinci moştenitori şi căutăm soluţii pentru a le restitui 50 de hectare