Căldura lunilor mai şi iunie face să Înflorească, prin regiunile deluroase, florile galbene de ciuboţica-cucului. Această plantă mai este cunoscută În Transilvania şi sub numele de anglicel. Florile galben – aurii ale plantei răspândesc o mireasmă plăcută, asemănătoare mierii şi formează o umbrelă dispusă pe o tulpină Înaltă de 10-20 de centimetri, care se ridică din centrul unei rozete. Atât florile cât şi rădăcinile conţin calciu, potasiu, sodiu şi enzime importante având proprietatea de a fluidifica secreţiile bronhice şi a uşura eliminarea lor, recomandându-se În bronşite şi pneumonii, iar frunzele datorită conţinutului ridicat de vitamina C au proprietăţi antispastice, sedative şi sudorifice. Ceaiul de flori se mai foloseşte şi În tratarea tulburărilor gastro-intestinale, În afecţiuni renale şi vezicale şi este un mijloc excelent de Întărire a nervilor şi de tonifiere a inimii, calmează migrena şi durerile de cap pe bază nervoasă, are un efect ieşit din comun asupra inflamaţiei miocardului, a hidropiziei şi a tendinţei spre apoplexie. Într-un studiu efectuat de cercetători de la Institutul Catalan de Oncologie, se arată că acidul gras gamma-linolenic care se găseşte În cantităţi mari În uleiul de ciuboţica-cucului poate opri Într-un procent de până la 90 la sută, acţiunea oncogenei Her2/neu, relaţionată cu apariţia şi comportamentul agresiv al unor tumori cum ar fi cancerul de sân, cel ovarian sau cancerul gastric. Întoarcerea la terapiile naturise se face Încet cu paşi timizi pentru depărtarea de natură a fost o greşeală pe care cercetătorii nu sunt Încă dispuşi În totalitate să o recunoască.

Eugenia KISS

Vin pentru inimă

Se umple o sticlă de 2 l cu flori proaspete de ciuboţica cucului, fără a se îndesa, iar deasupra se toarnă vin alb natural. Florile trebuie să fie acoperite. Sticla se lasă, astupată uşor cu un dop de plută, să stea 14 zil