Pădurarii, porniţi, teoretic, cu şansa a doua în meciul cu mai cunoscuta formaţie arădeană, au demonstrat că merită pe deplin locul secund, ocupat în prima serie a diviziei B. Unii au spus că forestierii au jucat pragmatic, că au avut şansă. Dar şansa este de partea celor puternici. O primă repriză au luat pulsul adversarului şi i-au dat lovitura atunci când se aştepta mai puţin. „Vicecampioana” seriei ardelene, nu a avut armele să contracareze forţa unei linii mediene, ca în repriza secundă a alimentat atacul dezlănţuit al braşovenilor. Coman s-a descătuşat, a creat panică în defensiva bihoreană, iar cel mai elocvent exemplu este felul în care a fost lucrat golul doi. Nu a lipsit decât neşansa să apară şi golul al treilea şi poate că aceasta ar fi fost adevărata faţată a meciului de pe „Naţionalul” bucureştean.

Pentru unii a fost o victorie surprinzătoare, cum o echipă ce cu un an în urmă evolua în divizia a treia, a ajuns să bată la porţile primului eşalon, dar pentru cei care au urmărit echipa de-a lungul întregului sezon, a fost ceva normal. Forexul a prins vârful de formă atunci când a trebuit.

Meciul nu s-a ridicat la un nivel ridicat, ambele echipe, în prima parte s-au tatonat, căutând mijloacele de a găsi breşa în apărările adverse. Nu sunt create faze de poartă. Se joacă între cele două careuri, cu o posesie puţin mai bună din partea bihorenilor. Cele două vârfuri, Miculescu, de la orădeni şi Anghel, de la braşovene, caută să-şi regleze tirul în minutele 5 şi respectiv 14, dar fie că balonul trece peste poartă, fie că al doilea pierde oportunitatea şutului. O situaţie mai periculoasă o produce Strapack, care, de pe flancul stâng, cu un şut – centrare, pune în pericol poarta lui Kajcsa, dar balonul se plimbă nestingherit. Când totul se îndrepta spre o remiză albă, în minutul 44, Coman este faultat cu puţin înainte de a pătrunde în careu. Lovitur