Ca un vis urat, s-a incheiat in fine campionatul de fotbal. A inceput modest pentru alb-violeti si s-a terminat catastrofal, dandu-i dreptate lui Murphy: tot ce incepe prost se termina si mai prost. Iar cand lucrurile pareau a intra pe un trend ascendent, in special in ceea ce privea jocul echipei, patronul a luat decizia concedierii lui Olaroiu, antrenorul "de locul trei". O adevarata mana cereasca pentru un ins din Pipera care vrea sa-i mantuiasca pe romani impartindu-le bani din sacosa pe ritm de manele. Iar adevarata lovitura de imagine n-a dat-o Marian Iancu prin aducerea lui Hagi pe Bega, ci finantatorul Stelei, caruia i-au crescut brusc actiunile la bursa politica. Semifinala Cupei UEFA si castigarea campionatului, iata ce se poate obtine cu un antrenor de "locul trei" si cu un presedinte executiv pregatit in orice moment sa-i muste jugulara oricui i se pare ca i-ar sta in cale. La Poli in schimb a venit "regele", chipurile garantul mentalitatii de campion. Efectul a fost devastator, o echipa cuprinsa de atata apatie si degringolada fiind greu de gasit in ultimii ani pe plaiurile mioritice. "Minunea" este explicabila, daca rememoram declaratiile fara cap si coada, intr-o romana aproximativa, formulate de fostul decar al nationalei, la Timisoara. Daca si cu jucatorii comunica la fel, nu e greu de intuit de ce Hagi nu s-a facut inteles de cei care i-au fost elevi... La randul lor, nici acestia nu s-au omorat cu firea de cand au fost adusi pe bani frumosi la Timisoara. Impresia este ca pentru cei mai multi dintre ei Poli reprezinta un maxim in cariera, deoarece mai multi bani nu vor putea castiga niciodata in Romania, iar un transfer afara este putin probabil sa mai apuce, in special cei care se apropie de 30 de ani. Deci, minima rezistenta, accidentari si cartonase cat mai multe, pentru ca se traieste foarte bine din contracte. Primele de joc nu merita efort