Nu e prima oară când a fost hulit. Cu toate acestea, incidentul de la Timişoara a fost prima dovadă live şi de netăgăduit pentru ca o întreagă ţară să înţeleagă de ce Eugen Nicolăescu este considerat în sondajele de opinie cel mai antipatic ministru al actualei guvernări, în percepţia românilor. La doar două luni de când a fost numit ministru al Sănătăţii, deputatul de Mureş era primit cu ovaţii aproape comuniste la dezbaterea organizată la Târgu Mureş. Toţi medicii care au luat cuvântul îşi începeau discursul cu "Vă susţinem", "Ce bine că faceţi reformă". A fost, de altfel, un soi de Cântarea României, varianta "Medicul de gardă la xilofon". Iar acum nu ştiu care să se ia primii de Nicolăescu. În pole-position sunt pesedeii, care uită de ultra-competenţii lor miniştri Daniela Bartoş sau Ovidiu Brânzan. Urmează bolnavii, care sunt la fel de nemulţumiţi indiferent de regim. Şi care fac coadă indiferent dacă trebuie sau nu. Şi, bineînţeles, personalul medical, ce mereu se plânge de subfinanţare, fie că este vorba de medici de familie sau specialişti. Cert este că nimeni nu a fost vreodată mulţumit de sistemul sanitar. Şi nici nu va fi. Cu toate acestea, nu l-am văzut vreodată pe Eugen Nicolăescu depăşit de situaţie. Cu experienţa de purtător de cuvând al unei alianţe, ministrul găsea mereu răspunsuri, chiar dacă nu întotdeauna acoperea prin cunoştinţe ştiinţifice do-meniul sănătăţii. La Timişoara însă i-a lipsit replica. La fel s-a întâmplat şi luni în Parlament, când a surprins prin bâlbe şi lipsă de coerenţă în discurs. Probabil că aţi spune că poate fi incoerent, atâta timp cât ar face treabă bună. Ei bine, vă contrazic, pentru că funcţia de ministru este una politică, drept urmare cel care o ocupă trebuie să rămână până la urmă un om politic.

Acum Nicolăescu nu mai pare nici măcar om politic. Iar ministru va fi, indiferent de cât timp va rezista în Guver