Criticile lui Theodor Stolojan la adresa Guvernului si a lui Tariceanu par de bun-simt. Dar de ce evita consilierul prezidential sa ofere si o solutie? Raspunsul e simplu. Pentru ca n-o are.
Daca e vorba de criticat Guvernul, da, primesc. Mai ales ca ai si de ce. Economia nu merge chiar prost, dar, cu exceptia cotei unice, alta masura importanta care sa-i imprime avint nu stim. In schimb, am strins intr-un an si ceva o tona de palavre legate in special de fiscalitate fara alt rezultat decit o perpetua incertitudine.
Reforma in Sanatate a avut de asteptat aproape un an de la alegeri, iar cind in sfirsit avea sa fie demarata, ministrul Nicolaescu si-a tot dat cu stingu’ in dreptu’. Prost comunicator, liberalul de la Sanatate n-a reusit sa se faca digerabil nici cind avea toata dreptatea de partea sa.
Lucrurile s-au mai schimbat, drumul pare sa fie bun, dar pagubele colaterale s-au transformat deja intr-o piatra de moara. Impopularitatea ministrului, relevata de ultimul sondaj INSOMAR, aproape ca-l obliga pe premier la o remaniere in zona. Aviara a mai dezvaluit o carenta majora la nivelul Guvernului: incapacitatea de a se mobiliza si de a comunica eficient in situatii de criza.
Ceea ce ne duce cu gindul la o alta hiba, respectiv la inflatia de institutii guvernamentale sau aflate in subordinea Executivului si, in consecinta, la o dispersie atit a deciziei, cit si a responsabilitatilor. La capitolul transporturi, ca sa nu ne facem ca-i uitam pe democrati, ministrul Dobre n-are a se lauda cu mai nimic.
Daca la autostrazi nici nu mai are rost sa ne gindim, macar sa fi vazut ceva imbunatatiri, sa zicem, in transportul feroviar. Ce a lasat Mitrea cu tot cu jaful aferent e bun lasat. Si acestea sint doar cele mai la indemina critici. Ele stau bine in gura opozitiei, ca de aia e opozitie, si fac repertoriul permanent
