Batut de mineri, un tanar din Ploiesti a ramas condamnat pe viata la scaunul cu rotile.
Printre victimele mineriadei de acum 16 ani s-a numarat si un ploiestean, care, din cauza bataii administrate de ortacii condusi de Miron Cozma, a ajuns sa-si petreaca restul vietii imobilizat intr-un carucior.
"Cosmarul din care nu ma voi trezi niciodata a inceput in dimineata zilei de 14 iunie, cand, fara sa stiu nimic din ceea ce se intampla in Piata Revolutiei, am ajuns in Bucuresti. Nici n-am apucat bine sa cobor din masina, ca am si fost luat in primire de o ceata de mineri. Atunci aveam doar 17 ani si m-au confundat cu vreun student. Au sarit cu pumnii, picioarele si bastoanele pe mine, pana mi-am pierdut cunostinta. M-am trezit intr-o duba cu gratii, inghesuit cu alti oameni. Ne-au dus la Scoala de subofiteri de politie de la Baneasa, unde ne-au tinut trei zile", povesteste Andras Oprea, cunoscut apropiatilor sub numele de Pino.
In perioada sechestrului a fost interogat si amprentat de un procuror al carui nume ii este strain si astazi, dupa 16 ani de la tristele evenimente.
"Pe 16 iunie mi-au dat voie sa plec, fara banii pe care ii aveam la mine, vreo 1.500 de lei, si fara actele de identitate. Abia dupa vreo cateva luni am intrat si in posesia buletinului de la politistul sectorist", spune Pino.
Prizonierul caruciorului cu rotile
Bataia administrata de ortaci a lasat urme adanci pe corpul tanarului de atunci, insa efectele avea sa le simta odata cu trecerea timpului. "Pentru ca m-au lovit peste coloana, urcam din ce in ce mai greu treptele de pe scara blocului.
Intr-o zi am picat ca secerat pe strada. Dupa indelungi investigatii si analize, medicii mi-au pus diagnosticul: parapareza flasca. Mi-au spus ca este o boala genetica, declansata de bataia minerilor.
De ziua mea, pe 14 octombrie 1999, am cazut la pat si nu am mai reusit sa
