Profesoara Carmen Popescu retraieste amintiri care o fac sa tresara, dupa 34 de ani petrecuti la catedra Scoala nr.5, in care a venit profesoara Carmen Popescu, a primit-o atunci increzatoare, sau poate increzatoare era ea in harul de a stavili setea de cunoastere a elevilor. Este omul care, timp de 34 de ani, si-a asumat totul, singura constanta a vietii sale fiind activitatea de la catedra. Dragostea fata de meserie i-a fost insuflata din familie inca din copilarie. Daca bunicul, iubitor de natura, i-a dat primele lectii legate de plante, mama i-a fost un dascal in adevaratul sens al cuvintului. Profesoara de biologie la Liceul Teoretic "Roman-Voda", Nina, mama profesoarei Carmen Popescu i-a dezvaluit, nu si hotarit, calea spre nobila meserie de slujitor al scolii. Sa fii dascalul inimilor tinere, care vin si iti incredinteaza spre implinire visele si sperantele lor, este o misiune dificila, dar plina de satisfactii. Exigenta cu sine insasi, a facut din exigenta fata de proprii elevi o forma de iubire. I-a facut sa descopere in biologie numeroase si variate intruchipari ale ideilor de armonie in proportionalitatea chipului uman, in alcatuirea unei flori, in viata animalelor, in spectacolul marin. Ferma, hotarita intotdeauna sa se achite cu profesionalism de activitatea didactica, profesoara Carmen Popescu retraieste acum amintiri care o fac sa tresara. "Am renuntat la foarte multe lucruri, in special la cele mai importante momente din viata familiei. Nu am vrut sa arat intotdeauna ce simt, pentru ca am considerat ca scoala nu este locul potrivit in care sa-mi exteriorizez necazurile", a spus Carmen Popescu. Satisfactia dascalului de-a lungul timpului a fost ca, pe linga acumularea cunostintelor necesare, s-a alaturat si formarea deprinderilor de a lucra in cadrul laboratorului de biologie din scoala de care s-a ocupat impreuna cu colega sa, profesoara Doina Ungurea