Legile privind concesionarile de terenuri agricole lasa loc de interpretari, astfel incat autoritatile pot imparti dreptatea dupa interese. In urma unor astfel de manevre, aparent legale, pierd investitorii si, in final, statul insusi.
Acesta este si cazul unui agricultor care ne-a semnalat o problema legata de concesionarea unor terenuri agricole. Legea il indreptateste sa primeasca, prin atribuire directa o anumita suprafata de teren agricol, dar pentru ca legea se poate interpreta, autoritatile ii cer diverse documente, incadrand cazul sau in alta categorie.
CONCESIUNE. Agricultorul nostru a cumparat active ale unor ferme administrate de o societate aflata in lichidare judiciara. Potrivit legii 268/2001, completata cu legea 249/2003 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola, el ar fi avut dreptul sa primeasca direct spre concesionare o suprafata de aproximativ 1.000 de hectare de teren agricol. Investitorul a depus la Agentia Domeniilor Statului documentele necesare si solicitarea de a lua in concesiune terenul respectiv, aflat in administrarea societatii ale caror active le cumparase deja. Potrivit legii 249/2003, articolul 211, alineatul 1 "terenurile cu destinatie agricola, care nu fac parte din capitalul social al societatilor comerciale prevazute la art. 1 si art. 2 alin. (1), vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumparat actiuni sau active ce implica necesitatea exploatarii unui teren cu destinatie agricola". Suprafetele de teren pe care investitorul le solicita se incadrau in aceasta categorie.
INTERPRETARE. Dupa mai multe insistente si acte suplimentare aduse la dosar, ADS ii raspunde investitorului nostru ca cererea sa nu are temei legal, indreptandu-l catre articolul 211, alineatul 2 din aceeasi lege 249/2003
