Ungvari Tibor a fost profesor, unul din profesorii apreciaţi ai oraşului. A predat generaţiilor de elevi limba română şi limba franceză. Când în urmă cu nouă ani s-a pensionat şi şi-a luat adio de la colegii lui de la Liceul "Electromureş", încă ducea o viaţă decentă. Se gândea ca tot omul că bătrâneţea va veni frumoasă, că va fi o vreme a bucuriei alături de soţia, copiii şi nepoţii lui. Dar ceva s-a întâmplat pe parcurs şi totul s-a năruit în jurul lui.

Astăzi, fostul profesor poate fi zărit zilnic pe treptele catedralelor ortodoxe şi catolice din Târgu Mureş. Lumea trece pe lângă el, îi mai dă câte un bănuţ sau ceva de mâncare, însă intensitatea privirii inteligente nu o observă nimeni.

Poliglot rătăcitor

"Nu pot să vă spun tot ce s-a întâmplat în viaţa mea. Probabil am greşit şi eu prea mult, dar am rămas singur. Soţia a divorţat de mine şi copiii sunt de partea ei. Nu mă mai caută niciunul din ei. Am rămas pe drumuri. O vreme am stat la Azilul de Noapte, dar viaţa între toţi acei oameni e prea mult chiar şi în condiţia mea. Acum locuiesc când la un frate, când pe la câte un fost prieten. Pensia, frumoasă de altfel o ridic de la poşta din Aleea Carpaţi. Dacă aş avea un loc al meu în care să locuiesc m-aş putea descurca şi întreţine singur. Dar în felul în care arăt acum nimeni nu se îndură să mă ajute. Încet, voi îngroşa rândurile celor pe care lumea îi priveşte cu dezgust, teamă sau milă. Şi eu vorbesc opt limbi străine…", ne-a spus fostul profesor. Nu a vrut să intre în amănuntele vieţii sale intime şi nici nu am dorit acest lucru. Dar starea în care a ajuns acest om este prea mult şi pentru el. Acum doi ani a căzut şi a avut o fractură de femur. De atunci umblă sprijinit într-o bâtă, încălţat cu şlapi, pentru că piciorul îi este prea umflat pentru a se putea încălţa. A rămas doar piele şi os sub hainele murdare pe care le poartă zilnic. Me