- Cultural - nr. 114 / 13 Iunie, 2006 IFTINIA AVRAM _ ETNOPEDAGOGIE APLICATA In plina agresiune manelista, de nivelare a valorilor, de dispret fata de valoare, pe de o parte, si in ofensiva kitschului, pe de alta parte, in teritoriile oricum deturnate de la logica lor de inevitabila evolutie a societatii, asumarea educatiei etnopedagogice este un gest de indrazneala si sfidare a fatalismului specific romanesc. "Etnopedagogia aplicata" e o alta fata a tezei de doctorat a Iftiniei Avram, si a aparut la deja familiara pentru noi Editura Eurodidact, din Cluj-Napoca. E un demers pe deplin justificat, care propune solutii pedagogice pe moment, dar el are tinte si pe termen lung. Curajul acestei cercetari este cu atat mai mult de apreciat, cu cat el vizeaza veriga cea mai importanta a devenirii umane, cea in care se fixeaza reperele fundamentale ale devenirii umane, cea care e coincidenta etapei pe care o numim, eticist, "cei sapte ani de acasa", etapa decisiva pentru ceea ce inseamna perceptia corecta a valorilor, varsta la care, in acceptie blagiana, "iubirea si intelepciunea sunt jocul". Fara a ignora traditia, ba dim potriva potentand-o, Iftinia Avram valorifica o mostenire impresionanta, etnofolclorul, pentru a configura noi dimensiuni pedagogiei. Aceasta fara a intra in contradictie sau concurenta cu oferta informatica, cu mijloacele electronice de informare si comunicare, care sunt maladiile benigne ale postmodernitatii. E o asumare a viitorului educational privind inapoi nu cu manie, cum suna sintagma lui John Osborne, ci cu incredere, pentru a revalorifica tot ceea ce a validat timpul, practica. Innoirea, parca ne sugereaza Iftinia Avram, nu se poate face ignorand traditia. Autoarea chiar amendeaza faptul ca "Scoala contemporana in general, inclusiv scoala romaneasca, pacatuieste printr-o insuficienta valorificare a mostenirii cultural-pedagogice in activi