Incredibila nonsalanta cu care ministri de ieri si de azi abordeaza scandalul fregatelor. Ioan Mircea Pascu, Mihai Tanasescu si Dan Ioan Popescu sunt cei care raspundeau inainte de decembrie 2004 de ceea ce se intampla cu Armata, cu Finantele si, respectiv, cu Economia Romaniei. Azi, fiecare dintre ei se spala pe maini, zicand ca n-a fost catusi de putin implicat in azvarlirea a 116 milioane de lire sterline pe doua harburi, care mai si inghit cate trei vagoane de motorina pe ora. Desigur, nu fara ajutor dambovitean, intermediarii britanici au bagat pe gat statului roman niste fier vechi, incasand un milion de lire “prima de succes”. Unde sunt, insa, celelalte sase milioane de lire? Ale cui sunt conturile din Cipru, unde se zice c-au ajuns? Ma indoiesc ca vom afla. Cert e, insa, ca achizitionarea navelor casate a fost o afacere strident de oneroasa. Pentru care semnatarii contractelor ar trebui sa fie judecati barem potrivit Legii raspunderii ministeriale. Nu vor fi.
Actualul ministru al apararii iese si el la rampa, precizand ca modernizarea vaselor va costa in continuare. Vor mai fi aruncate alte sute de milioane de dolari. Toate astea, in numele unei false compatibilitati cu dotarile unui select club militar, unde permisul de intrare ne-a costat si ne costa peste puteri. Spre deosebire de un vecin de-al nostru care, deja membru al clubului, declarase franc ca n-are bani de aruncat pe avioane noi.
Acoperit de trompetele care incearca sa justifice bugetul si cheltuielile exorbitante ale MApN, vocea presedintelui Casei Nationale de Pensii nici nu s-a auzit. Desi anunta ca sistemul de pensii e aproape in colaps si exista riscul ca milioane de varstnici, fosti contribuabili, sa astepte in zadar postasul.
