Dupa trucarea alegerilor din 1946, democratia traditionala din Romania, fondata prin institutiile de la 1859, dispare. Partidul Comunist devine forta dominanta, incepand sa-si inlature prin intimidare adversarii. Insa "partidele istorice" erau deja la acea data in mare declin, abia putand sa-si intocmeasca liste electorale complete.

1946 - ultimul an al societatii traditionale

Pentru "partidele istorice", "renasterea democratiei" ulterioara loviturii de la 23 august 1944 a insemnat in realitate doar reactivarea politica a liderilor. Conducerea centrala pierduse contactul cu masele, deoarece din februarie 1938 partidele nu mai functionasera legal. Atat Carol al II-lea, cat si Ion Antonescu tolerasera activitatile politice ale liderilor implicati in "jocuri de culise", membrii de rand ai organizatiilor fiind in fapt inactivi. National-taranistii si liberalii nu dusesera "activitati subterane", asemenea legionarilor si comunistilor. La indicatiile liderilor, membrii din teritoriu asteptau pasiv renasterea institutiilor constitutionale, pentru a reintra in politica. Razboiul nu a adus normalizarea mult asteptata, iar comunistii, protejati de Armata Rosie, au sabotat refacerea structurilor judetene ale PNT si PNL.

TARANISTII, IN IMPAS. In perioada guvernelor Sanatescu si Radescu, liderii national-taranisti s-au preocupat cu prioritate de controlul asupra parghiilor guvernarii. N-au dus o campanie de "racolare" de noi membri in partid. Bazandu-se pe simpatia interbelica fata de organizatie si pe suportul masei de cetateni ostili prezentei Armatei Rosii in tara, romanii care nu fusesera in perioada interbelica adeptii lui Maniu ii acordau credit politic datorita pozitiei anticomuniste. Dupa 6 martie 1945, activitatea locala a PNT-ului a incetat, deoarece partidul nu se mai afla la guvernare. Iuliu Maniu a fost singurul national-taranist vizibil, prin moda