Campania electorala a alegerilor din 1946 a fost deosebit de violenta. Guvernul a cautat prin toate mijloacele sa intimideze opozitia, violentele si calomniile asupra adversarilor fiind la ordinea zilei. Prin teroare si zecile de morti, lupta pentru voturi din 1946 seamana cu cea din 1933 a liberalilor, fiind la fel de precipitata.

Cu ranga si pistolul in campania electorala

Atmosfera in campania electorala din 1946 nu a diferit prea mult de competitiile politice din alegerile interbelice. A avut de toate: denigrarea adversarilor, suspendari de ziare, batai "pe teren" si, din pacate, pierderi de vieti omenesti. Doar ca in 1946 "caracteristicile" acestea au fost mai insemnate decat in trecut. Ca de obicei, primele tulburari ale campaniei au fost legate de fixarea datei alegerilor. "Traditional", au fost impinse in iarna, guvernul mizand pe votul taranilor dupa strangerea recoltei. Oficial, propaganda electorala a inceput la 15 iulie 1946, dupa publicarea noii legi electorale in Monitorul Oficial. Desi opozitia cerea insistent fixarea datei alegerilor, guvernul a amanat decizia pana la 15 octombrie. "Ziua cea mare" a fost stabilita pentru 19 noiembrie 1946.

GARZILE "IULIU MANIU". Deoarece "partidele" istorice nu s-au putut intelege privind formarea unei liste unice pentru participarea la scrutin, au inceput campania pe cont propriu. Cel mai important partid din opozitie era Partidul National Taranesc, singurul care reusise sa-si refaca toate organizatiile judetene. La Bucuresti s-a format un Birou Electoral Central, care sa coordoneze activitatea de campanie, format din personalitati ale sale precum: Nicolae Carandino, Ion Mihalache, Grigore Niculescu-Buzesti. Pentru contactul cu teritoriu au organizat un serviciu de curieri, format din membri de toata increderea. S-a incercat si formarea unui "serviciu de informatii", care sa culeaga date despre str