Probabil ca redactia "Dilemei" nu a gasit un om priceput la muzica. Probabil ca domnul Voinescu a fost si in pana de subiect, de vreme ce bate la usi deschise si serveste lectorului platitudini cu lingura. Am timp sase ore si jumatate sa citesc ce se scrie pe la gazete despre muzica. Ma incred in voia hazardului, deschid "Dilema" din 9-16 iunie si dau, neasteptat de repede (in pagina a III-a), peste "Insemnari despre muzica". Sever Voinescu taie, de-a lungul textului, propozitii drepte, hotarite, in vizibil contrast cu titlul revistei: "Muzica este accesibila oricarei urechi si nu trebuie sa ai cine stie ce educatie ca sa iti dai seama ca in genul operei exista o muzica splendida. Succesul enorm al citorva dintre marile arii ale operei este o dovada. Vocile operei sint spectaculoase, pregnante, emotionante, pe masura muzicii". Daca mi-ar fi pus cineva sub ochi propozitiile astea fara sa-mi spuna de unde le-a luat, as fi fost sigur ca sint "opera" vreunei loaze de liceu sau (chiar) de conservator. Textul e destul de lung, pe capitole, asa ca am de unde sa citez: ..."teatrul emotioneaza pe oricine, este o arta de audienta (sublinieri A.V.), iar opera cuprinde cele mai frumoase si mai puternice povesti dramatice". Ba chiar nu-i asa! Domnul Sever Voinescu, generos in edicte, n-a intilnit niciodata nici macar o singura persoana careia muzica nu-i este accesibila? Eu am intilnit si cunoscut destule. Muzica nu le era si nu le este accesibila "urechilor", uite-asa! Daca asculta ceva, in cel mai bun caz e vreo "vijelie", vreo "minune". Ei, si? Nu-i nici o tragedie daca muzica nu e accesibila fiecarei urechi. Si de unde legea ca "teatrul emotioneaza pe oricine"? Ce bine-ar fi sa vezi cum miile de microbisti dau fuga, dupa meci, la teatru, sa se emotioneze cu un Strindberg, un Ibsen, un Mazilu, un Visniec sau chiar cu un Caragiale! Dar (inteleg eu din textul domnului Voinescu),