Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca "privatist" în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu. Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca "auditor extraordinar" Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). La Viena o cunoaşte pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale bolii. Între 1872 şi 1874 e student "ordinar" la Berlin; Se reîntoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iaşi. Continuă să publice în Convorbiri literare. Situaţia lui materială e nesigură; are necazuri în familie (îi muriseră mai mulţi fraţi, îi moare şi mama). E îndrăgostit de Veronica Micle. În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef (în 1880) la ziarul Timpul. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, care-i ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (seria Scrisorile, Luceafărul, etc.). În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut de lângă Viena. În decembrie îi apare volumul Poezii, cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Anii dintre 1883 şi 1889 sunt ani de boală, cu reveniri şi recăderi din ce în ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte puţin. Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 (ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. Este înmormântat la Buc