-ar putea spune ca Partidul Democrat joaca acum la doua capete. Vrea sa fie la putere in Guvern, dar si in opozitie fata de partenerii de coalitie ori de cate ori interesele o cer. Mutarea de luni vine sa confirme, inca o data, intentia democratilor de a deveni vioara intai a Executivului.
Prin orice mijloace se incearca remanierea si restructurarea unui guvern considerat prea greoi, ineficient si costisitor. In mod evident se doreste trecerea liberalilor pe linia a doua chiar inainte de ultimul raport al CE, programat in luna septembrie.
Practic, scopul principal al PD este ca PNL sa fie pus intr-o lumina proasta in fata electoratului, in eventualitatea provocarii unei crize politice, care sa conduca la organizarea de alegeri anticipate in viitor.
Ce a urmarit de fapt sa arate Emil Boc prin retragerea lui Pogea din guvern sau prin inlocuirea ministrului Dobre cu Radu Berceanu? Sa arate ca PD este partidul care vrea sa scape de structurile pesediste, in timp ce PNL doreste sa le mentina. Pentru acest lucru a fost luata o hotarare fara o consultare prealabila in interiorul Aliantei.
In primul moment, liberalii au vazut un sah la premierul Tariceanu, dat prin doua mutari surprinzatoare, in masura sa clatine stabilitatea si asa fragila a coalitiei. PD risca in acest fel sa piarda o functie importanta daca PNL, UDMR si PC nu raspund la fel. In aceasta privinta sunt sceptic. Nu-i vad pe conservatori sa le cante in struna celor de la PD.
La randu-le, udemeristii nu vor face pasul retragandu-si ministrul de stat pentru simplul motiv ca nu vor sa-si taie craca de sub picioare singuri. Mereu au oscilat cand au trebuit luate decizii importante.
Singurul in masura sa hotarasca este primul ministru. Teoretic, poate. Practic, nu este in stare sa treaca peste colegii din PNL care nu doresc sa faca jocurile PD. Cum sa
