numără aproape 50 de gospodării. Cât priveşte "dotarea" satului, aceasta lasă foarte mult de dorit, oamenii fiind însă compensaţi de binefacerile naturii, lipsa civilizaţiei lăsând loc numără aproape 50 de gospodării. Cât priveşte "dotarea" satului, aceasta lasă foarte mult de dorit, oamenii fiind însă compensaţi de binefacerile naturii, lipsa civilizaţiei lăsând loc totuşi unui avantaj.

şcoala din Bobeşti educă numai şase copii, iar grădiniţa bate şi ea pasul pe loc, doar doi băieţi făcând parte din colectivul preşcolar, şi aceştia luaţi în plasament...

Nu sunt telefoane fixe, însă două pensionare se bucură de noua tehnologie în comunicaţii, purtând la ele telefoanele mobile. Fug pe deal pentru a prinde semnalul şi îşi sună băieţii ajunşi "bine".

Molcomul vieţii bobeştenilor a creat totuşi un zid de nepătruns pentru tot ce înseamnă viaţa din România. Nici măcar "aviarei" nu i s-a permis să intre în minţile oamenilor, care îşi văd, nestingheriţi, de treabă. Drept urmare, găinile, curcile şi raţele merg agale pe uliţele satului. Să ciugulească în voie...

Veterinarii nu sunt de acord cu libertinajul de care se bucură păsările satului şi le aduc aminte proprietarilor că vor fi sancţionaţi. Bine că nu este anunţată vreo vizită oficială, cu girofare, de la Capitală şi, Doamne fereşte, delegaţia să fie obligată să circule cu viteza melcului, pardon, cu cea a găinei aviare! Nu de alta, dar tot sătenii ar avea de suferit. Este foarte probabil să urmeze exemplul tutovenilor şi să se trezească, peste noapte, interzişi, cu tot cu căruţe, pe uliţele satului. Veţi spune că bobeştenii n-au drum european sau naţional pentru a fi interzişi! Nici o problemă. Redactarea unui nou ordin guvernamental nu poate dura decât câteva ore, aşa că, mai bine, bobeştenii să fie cu băgare de seamă, căci măsuri restrictive curg cu ghiotura în România! Ce i-ar putea speria,