De aproape o săptămână, de când au apărut primele articole în presa engleză, mass media autohtonă a luat pur si simplu foc pe tema celor două fregate englezeşti achiziţionate de armata română. Nu există ediţie de ziar sau emisiune de actualităţi care să nu se refere la un aspect legat de această chestiune. Ni s-a arătat, în premieră, până şi blocul din Londra în care locuieşte familia George, ca fiind rodul unei ample investigaţii gazetăreşti.

Am aflat şi aflăm în continuare, tot felul de lucruri. Că cele două fregate erau practic scoase din uz şi dacă nu le luam noi cu 116 milioane de lire, le vindeau turcilor cu 200.000 de lire, ca să le taie pentru fier vechi, sau chilienilor, ca să le folosească ca ţinte pentru bombardamente navale.

Fregatele au avut însă cea mai bună soartă: au fost înfiate de marina română, în dorinţa compatibilizării cu forţele NATO, fregatele - care consumă de 7 ori mai multă motorină decât colegul lor autohton „Mărăşeşti’’, fiind specializate în lupte antisubmarine - specie extrem de rară în Marea Neagră.

Mai aflăm că tranzacţia ar fi trebuit să fie însoţită de un transfer de tehnologie şi operaţiuni (celebrul offset) care să se efectueze în ţară, lucru care nu s-a întâmplat până acum. Dar cea mai spectaculoasă informaţie este aceea că de abia de acum trebuie băgaţi bani serioşi în cele două fregate pentru a le aduce la nivelul interoperabilităţii în NATO, sume care ar putea să depăşească costurile de achiziţie.

Celelalte aspecte - respectiv mita (comisionul) de 7 milioane, rămân deocamdată anecdotice. Am aflat că BAE avea un veritabil sistem de acest fel pe care îl practica cu nonşalanţă şi că beneficiile companiei erau mai importante decât ale statului (Anglia a „câştigat’’ din vânzare ceva peste 100 de mii de lire!). Cine a încasat comisionul şi dacă, întradevăr, e vorba despre un politician român, vom mai vedea