Am sa incep aceste randuri cu o marturisire: ani intregi am crezut ca dl Dan Voiculescu este un "tip greu", un fost general de Securitate deplin conspirat, al carui dosar nu va fi niciodata declasificat si trimis CNSAS, fiind protejat de serviciile secrete. Am crezut ca este un veteran al muncii de informatii din domeniul economic si ca a facut bani pentru ca a avut expertiza necesara.
Intr-un fel, desi il suspectam ca este un fost securist, aveam un fel de apreciere pentru modul in care a reusit, pentru staruinta de a nu recunoaste legaturile sale cu sistemul, dar si pentru incapatanarea de a trimite in fata justitiei pe oricine sustinea contrariul.
Ce s-a intamplat in ultimele zile mi-a aratat cat de usor ma pot insela. Acest domn, Dan Voiculescu, cunoscut de securisti dupa numele conspirativ "Felix" si, uneori, "Mircea", este un simplu turnator, tipul delatorului obisnuit, un informator al Securitatii demn de dispret.
In notele sale informative, Voiculescu nu a turnat-o la Securitate pe vecina lui care facea chiftele din carne de porc in timp ce el manca doar "fratii Petreus", cum sugera dl Mircea Badea in revista presei, ci isi denunta colegii de serviciu sau partenerii de afaceri.
Astfel, ciripitorul Voiculescu, prin delatiune, incerca probabil sa urce pe scara ierarhica mai multe trepte in acelasi timp, asa, smechereste, sa ajunga sus, cat mai sus, la conducerea firmelor Securitatii.
Dintr-o data, ca un naiv ce sunt, am inteles ca Voiculescu nu merita sa intre nici macar in categoria oamenilor de afaceri inteligenti - suspectati ca sunt corupti, dar inteligenti -, precum Vintu sau Patriciu, ci in categoria "Gigi Becali", cea formata din afaceristi pur si simplu norocosi, cei care, imediat dupa caderea regimului comunist, au fost "pe felie".
Mai mult, turnatorul nostru a stiut sa minta consta
