Văd, într-o noapte, selecţiuni de la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia. Anul 1966, cred. Concurenţii - Constantin Drăghici, Margareta Pîslaru, Luigi Ionescu, Ilinca Cerbacev, Doina Badea, Nicolae Niţescu, Gigi Marga, Dorina Drăghici. Piese scurte, cam două minute şi jumătate, unele lirice (iubiri leşinate), majoritatea naiv optimiste ("Hei, diridam"!). Lipsesc, deocamdată, obsedanta dragoste de ţară şi lupta pentru pace. (Ceauşescu îl pîndea pe celălalt Drăghici, ministrul.) Multe inflexiuni populare, dar nu chiar atît de forţate cum aveau să devină în cîţiva ani. Se simt elemente de rock'n roll şi twist (ye-ye-ye!), mici improvizaţii de jazz. Aurelian Andreescu şi Stela Popescu (?!?) îndrăznesc un "Hully Gully" cam "malagambist"! Toate astea prilejuiesc solouri excelente de saxofon tenor, nu ştiu cine e instrumentistul. Compoziţii de Veselovski, Dinicu, Delmar, Mălineanu, Radu Şerban, Florin Bogardo (încă student). Prezentator Mircea Crişan.

Toţi interpreţii termină de cîntat şi, fără să mai aştepte acordurile finale ale orchestrei, o zbughesc spre culise. Drept care aplauzele publicului (ţeapăn şi politicos) se adresează doar dirijorului Sile Dinicu, rămas stingher pe scenă. Filmările concertului sînt extrem de timide, ambele camere (singurele) preiau imagini doar la plan general. Nici un plan apropiat, nici un prim-plan! Undeva, departe, pierduţi pe o scenă pavoazată în stilul modernismului anilor '60, sînt ei, interpreţii, pe care-i identifici mai mult după "burtiera" care dispare cu repeziciune. Totuşi poţi să-ţi faci o idee despre modă. Fetele poartă rochii uşoare de vară, dar închise pînă la gît şi lungi pînă sub genunchi. Bănuiesc că e vorba de culori sobre, fără excentricităţi nerecomandabile. Coafuri cu coc sau gen Pompilia Stoian. Băieţii au costume, dar fără cravată, cu gulerul cămăşii (albe, neapărat!) răsfrînt ştrengăreşte, t