Se implinesc astazi 117 ani de la moartea poetului nostru, Mihai Eminescu. Poetul nostru si atat, pentru ca epitetele sunt deja de prisos. Intemeietorul primei Biblioteci Eminescu din Romania, Ion C. Rogojanu vorbeste despre iubirea sa interminabila pentru poet. Si despre donatia sa (catre Biblioteca Judeteana din Botosani), ce cuprinde aproape tot ce s-a tiparit de si despre Eminescu.

Jurnalul National: De unde vine pasiunea dumneavoastra pentru carte? Ion C. Rogojanu: De la povestile bunicii si ale mamei; de la harul primilor educatori: invatatorii si profesorii; de la tendinta copilului de a face ce ii este interzis - in vremea cand descifram azbuchiile cartii, lectura operei multor clasici romani, partial si uneori in totalitate, era prohibitiva. Numele unor dascali: C. Purcarete (prof. univ. - o somitate in domeniul stiintelor economice; tatal celebrului regizor de teatru contemporan cu noi), Gherda Barbillian (profesoara mea de germana, sotia matematicianului-poet Ion Barbu). Si enumerarea ar putea continua. Cartea este o simfonie, un tablou, un regal. "Gustul ei se formeaza in anii copilariei. Poti "achizitiona" o biblioteca. Devii colectionar, dar nu bibliofil. Lada cu carti

Cand v-ati cumparat prima carte si ce a reprezentat ea pentru dumneavoastra? Tatal meu, oltean din Carbunestii Gorjului, si-a purtat cu sfintenie - de la Craiova la Cotesti si apoi la Bucuresti - o lada cu carti. "Comoara" lui a stat si la baza primelor mele lecturi. Primele carti, primite, dar nu cumparate, au fost: "Gruia lui Novac" a ardeleanului Petre Dulfu si "Povestea neamului nostru", autor Florian Cristescu. Si textul si ilustratiile m-au impresionat.

In ceea ce priveste opera lui Eminescu, aveti tot ce se poate avea. Povestiti-ne putin cum si de unde vi se trage "nebuna pasiune" pentru opera marelui poet? Nebunie? Poate. Din discutiile cu anticarii si din m