Cu riscul de-a fi contrazis, afirm ca Nicusor are o galeata si, cu primejdia de-a nu primi nici azi nici miine portia de arpacas, pun aici pe hirtie, spre a se dospi ca document Menumorut, insemnarea ca Glyceria are o nuca. Se stie, intreaga faptura omeneasca, corect preparata si deshidratata, inclusiv sufletul, incape intr-o galeata format Cosbuc, toate procedeele suprarealiste colectionate si traite de la Breton la Gellu Naum, via Simionescu, ies – ca sa bine-functioneze – dintr-o nuca, tocmai cea pe care o detine Glyceria.
Nu-si revendica nimeni meritul acestei lungi precizari, cum nici eroarea de a lua drept adevar miezul de nuca al Glyceriei, embrion al unui pom de inaltimea catedralei din Köln, cind catedrala isi intinde umbra, catre apusul soarelui, pe intinsul apelor Rinului.
Neindoios, cu pistoane comprimate, berbeci romani, funii din fibra coloniala si o cantitate suficienta de trotil, si acest edificiu poate fi trefilat si nimicit asemenea nucii. |n vecinatatea ferestrei mele un exemplu la indemina: se demoleaza casa in care au crescut pruncii (cinci) lui Ioan Alexandru, pe vremea cind poetul deplingea zadarnic si clamoros, prin sedinte cu parintii gradinitelor, devastarea Manastirii Vacaresti, odata cu punerea la pamint a cartierelor limitrofe. Nuca, sub toc sau ciocan, mai lasa niste cioburi, casele cu matele ravasite, ca la Auschwitz numai zgura, umile unghii cit sa incapa intr-o galeata. Glyceria, aici si acum, n-are un rol anume, important pentru expunerea mea e numai faptul ca ea are o nuca, in timp ce Nicusor are o galeata – si vom vedea cu totii ce are el de facut cu ea, ce s-a si grabit sa faca, ce vii sint nucile adunate, cum, cu concursul domnului profesor Tulp, surprins de domnul Rembrandt van Rijn tocmai cind isi cultiva antropofagia, ce ne rezerva arta pretins gratuita sa valorificam pentru corpul literaturii, fiindca din n
