In decursul

anilor am auzit fel de fel de istorioare cu privire la modul cum se deruleaza, dar mai ales cum sint "alese" firmele supuse controlului de

catre organele fiscale, gen Directia Finantelor Publice sau Garda Financiara. S-a vorbit mult despre controale directionate, la comanda, s-a

vorbit mult despre reesalonari la plata datoriilor sau "iertari" nejustificate, pina cind datornicii nu mai aveau nimic pe firme, s-a vorbit

despre nunti organizate pe banii agentilor economici, s-a vorbit despre firme "impanate" cu rude de gradul 1 pe unde se plimbau comisioanele

sub forma de consultanta. Intr-un cuvint, s-au auzit multe. Putine din respectivele istorioare s-au putut concretiza macar intr-un articol de

ziar. Si asta deoarece manoperele abuzive si uneori chiar frauduloase au fost bine mascate de pulpana generoasa a legii de pina mai ieri.

Pai, pina mai ieri declaratiile de avere nu erau publice, pina mai ieri doar se vorbea despre conflicte de interese si incompatibilitati, dar

nu exista cadru legislativ. A trebuit sa piarda PSD alegerile ca niste insi intepeniti in scaune, plini de metehne si obiceiuri de nababi, sa

fie macar atinsi cu o floare. In acest context, hotarirea definitiva cu privire la soarta lui Ilie Deca la cirma DGFPS Braila este un nou

exemplu ca Justitia isi reintra in drepturi in Romania. Este un nou exemplu ca mai presus de interese, nasi, fini si spagi, Justitia poate

avea ultimul cuvint. Asadar, Ilie Deca, directorul care si-a dat demisia din functie, ca apoi sa sustina in instanta ca a fost fortat de

Ministerul Finantelor s-o faca, a pierdut definitiv si irevocabil proce