Nu stiu daca era nevoie de deplasare pe meleaguri straine ca sa afle oficialii nostri locali ceea ce stie si spune toata lumea: avem nevoie de autostrazi. Pe vremea cand actualul presedinte era ministru al transporturilor s-a inaugurat, cu destul fast, Zona libera Curtici. L-am intrebat atunci de ce a ignorat ofertele Timisoarei, interesata si ea de zone libere. Raspunsul a fost sec: n-aveti retea de transport suficienta. Autostrazile pareau, pe atunci, proiecte prea ambitioase. Nu conta ca treceam granita si vedeam beneficiile unor astfel de investitii. Ceea ce conta era ca nu aveam bani si ca opinia publica parea mai preocupata de pietruirea drumurilor marginase decat de investitia in magistrale. Lipsa de curaj si de viziune, zgarcenia si multumirea cu proiecte mici ne costa acum enorm. Atata timp cat judetele din vestul tarii lupta intre ele care e mai cu mot, cat aradenii si timisenii nu sunt in stare sa cada de acord nici macar asupra unui podet, daramite asupra unei strategii de transport comune, sansele reusitei sunt extrem de mici. In acelasi registru al rivalitatilor paguboase am retinut, de-a lungul timpului, discutarea proiectelor euroregionale finantate prin programele PHARE. Presedintii de consilii judetene nu s-au putut intelege, iar reprezentanta Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Karen Fogg (predecesoarea lui Jonathan Scheele) a ridicat din umeri: Europa nu va putea si nu va dori sa arbitreze intre judetele romanesti. Daca un obiectiv nu se bucura de sustinere clara, nu obtine finantare. Lectia e veche, dar se va repeta des in perioada ce urmeaza, caci fondurile europene ce ni se pun la dispozitie sunt prea mari ca sa ajunga la un singur judet. Exercitiul de cooperare interjudeteana, insa, n-a dat roade prea bogate pana in prezent. Spuneau lideri judeteni de prin partea noastra de Romanie ca legislatia ar fi de vina, ca o restructurare adminis