Un cunoscut principiu de drept, falsus in omnibus, impune instantei sau juratilor urmatoarea idee: daca se dovedeste ca un martor a facut, pe parcursul audierilor, o singura declaratie falsa, toate declaratiile sale isi pierd credibilitatea. Depozitia sa devine falsa in toate si nu mai poate fi luata in considerare. Acest principiu ar trebui generalizat in viata de zi cu zi, in relatiile interumane, in relatiile dintre societati, in relatiile dintre cetatean si institutii, fie ele de stat ori private. Daca un apropiat, ruda sau prieten te-a mintit o data, te va mai minti ori de cate ori va avea chef si firesc ar fi sa devii cel putin circumspect la tot ceea ce iti spune el. Daca un producator livreaza beneficiarului o marfa de proasta calitate e de presupus ca, fie din rea-credinta, fie din incompetenta, el va proceda la fel, cu acelasi sau cu alti beneficiari. Producatorul ar trebui sa-si piarda repede credibilitatea, sa ajunga pe o lista neagra si, desigur, sa dea faliment.
Am incheiat un contract cu o firma de constructii sa-mi faca o casa ori sa-mi execute niste lucrari costisitoare. Constat repede ca, fie de la bun inceput, fie pe parcursul derularii contractului, firma respectiva imi ascunde ceva ce trebuia sa stiu, m-a pacalit la o nota de plata ori a facut o treaba de mantuiala. Ce atitudine sa iau? Falsus in omnibus, adica sunt indreptatit sa consider toate actiunile constructorului abuzive fata de buna mea credinta, sa reziliez contractul si sa-l poftesc sa se duca la plimbare.
Multe gospodine se plang, de ani in sir, ca la bucatarie gazele nu au nici un fel de putere calorica si trec minute lungi pana sa fiarba un amarat de ibric cu ceai. Nu cu multa vreme in urma niste baieti din Guvern si grangurii de la Distrigaz anuntau poporul cu mare mandrie ca si-au dat seama ca facturarea la metru cub consumat a gazului metan livrat populatiei nu e core
