Colocviul "Copilul, vîrstele şi problemele lui", Bucureşti, 20-21 mai

Cîteva întrebări...

...Ce aţi face dacă, într-o bună dimineaţă, copilul dvs. în vîrstă de 4 ani v-ar spune, privindu-vă serios şi matur, că "el ştie"? Nu l-a aflat, îl ştie, pur şi simplu, cel mai dureros secret din trecutul dvs., acela pe care l-aţi ferecat undeva înlăuntrul fiinţei şi pe care l-aţi crezut îngropat pentru totdeauna?

...Dar dacă fiica dvs., în vîrstă de 17 ani, acuză continuu accese de panică şi vă sună întruna, spunînd că numai vocea dvs. o linişteşte?

...Sau dacă bebeluşul dvs. de un an este cuprins de accese de isterie şi nu se calmează pînă nu-l alăptaţi, iar asta ajunge să vă scoată din minţi, pentru că nu-l mai înţelegeţi, nu vă mai înţelegeţi pe dvs., aveţi impresia că urîţi copilul şi că v-aţi transformat într-o mamă denaturată care nu mai suportă să-şi ţină copilul în braţe?

...Ce aţi crede dacă v-aş spune că "idealizarea" este, în fapt, o boală psihică, o dereglare cu rădăcini în patologic şi că ar exista disfuncţii specifice unor regiuni geografice, traumatizări în masă, transmisibile din generaţie în generaţie?

Este sîmbătă dimineaţa, 20 mai, şi mă găsesc într-un fotoliu portocaliu într-o sală de conferinţă (sala "Al.I. Cuza", Camera de Comerţ şi Industrie) la a şaptea ediţie a colocviului "Copilul, vîrsta şi problemele lui", organizat de Fundaţia Generaţia. Printre participanţii, majoritatea doctori şi specialişti în tărîmul de dincolo de raţiune, dau, surprinzător, şi peste mulţi studenţi, profesori, părinţi, pur şi simplu oameni "obişnuiţi", veniţi dintr-un "non-domeniu", ori pentru prima oară, ori clienţi fideli ai colocviilor anuale de psihologie-psihoterapie susţinute de Fundaţia Generaţia.

Care ar fi cele mai "întîlnite" disfuncţii infantile?

"Este o întrebare generală şi amplă care presupune implicit un răspu