De mai bine de cinci ani, patru suflete isi duc existenta intr-o locuinta minuscula din cimitirul catolic, din Lovrin. Intr-o incapere in care cu greu stau inghesuite doua paturi, traiesc patru suflete. Iar singurul sprijin in aceasta familie este un barbat care se apropie de 70 de ani. Copilarie trista Niciodata nu au fost bogati. Dar, spune batranul Francisc Gil, au trait si vremuri mai bune. Cu ani in urma, sotia lui luase, insa, decizia sa vanda micuta casa pe care o aveau in comuna. "Eu i-am spus ca nu e bine ce face, dar nu am putut sa ma impotrivesc, era casa ei parinteasca", povesteste batranul. De atunci s-au mutat in chirie. Dupa cativa ani, cand proprietarul s-a decis sa vanda casa, au fost nevoiti sa plece. Singura alternativa care le-a ramas a fost camaruta din cimitir. "Acum suntem putini, atunci eram mai multi si ne-am descurcat. Au mai murit dintre ai nostri si am ramas doar noi"...
Prima care s-a dus a fost sotia batranului. Si daca la moartea acesteia se astepta, femeia fiind bolnava de mai multi ani, in urma cu doi ani o alta tragedie i-a luat prin surprindere. Fiica lui, in varsta de doar 31 de ani, a murit rapusa de cancer. In urma ei a ramas un baietel, Alexandru, acum in varsta de 11 de ani.
Francisc recunoaste ca viata nu a fost usoara deloc pentru el. Acum a ramas sa aiba grija atat de fiii sai - in varsta de 33 si, respectiv, 35 de ani, ambii avand un handicap mental - dar si de Alexandru. Din cauza lipsurilor, dupa ce a absolvit trei clase primare, baietelul a fost nevoit sa renunte la scoala. "Am o pensie de 2.800.000 de lei si abia ne ajung sa luam paine pentru o luna. Noroc ca nu trebuie sa platim ceva pentru camera asta, ca altfel nu stiu cum ne-am descurca".
Nemultumirea cea mai mare a lui nea Francisc este ca nu poate sa-i ofere nepotului o copilarie lipsita de griji. Batranul isi aminteste cum locul de joaca al nep
