Anul 2004 avea să aducă cea mai mare provocare din istoria UE, Zece state, în marea lor majoritate fost comuniste, devenind membre cu drepturi depline ale uniunii. Ce s-a întâmplat de atunci, cum au reuşit ele să se adapteze normelor comunitare, care sunt condiţiile economice actuale din aceste state, vom încerca să analizăm în următoarele apariţii ale Europaginii.
În 1999, Polonia devine membru al NATO, începând oficial drumul spre integraea europeană. Trei ani mai târziu au fost finalizate negocierile de aderare cu cele zece state candidate din estul Europei, printre care şi Polonia. Din 1 mai 2004, Polonia devine în mod oficial membră a UE, cu toate drepturile dar şi obligaţiile pe care le implică acest nou statut.
O analiză competentă asupra evoluţiei Poloniei după integrare ne-a fost oferită de domnul Tomasz Suprowicz, prim-consilierul secţiei economico-financiare a ambasadei Republicii Poloneze, într-o reuniune a Alianţei pentru Dezvoltarea Economică a României. Acesta făcea o declaraţie foarte interesantă comparând drumul parcurs de România cu cel polonez: "Polonia a început drumul pentru aderarea în UE mai bine pregătită decât România. Reformele au început din 1990. În momentul pregătirii ţării pentru aderarea la UE s-a asigurat un foarte bun sistem de informare pentru pregătirea mediului de afaceri pentru a putea fi competitiv pe piaţa UE."
Economia după integrare
Economia poloneză s-a asimilat perfect cu piaţa Uniunii Europene, unele domenii înregistrând creşteri importante. Principalele ramuri care s-au dezvoltat sunt industria alimentară (alimentele poloneze sunt de calitate bună şi la preţuri mici), industria mobilei, agricultura, activităţile din domeniul serviciilor financiar-bancare, precum şi turismul balnear (Polonia este pe locul şapte in Europa). De asemenea, pe piaţa poloneză a avut loc o redresare importantă a
