Pus in dificultate de Basescu si de PD, premierul isi construieste imaginea de lider care se opune.

Calin Popescu-Tariceanu se comporta politic de parca nu ar avea niciun plan si nicio tinta. Singura lui preocupare pare a fi aceea de a supravietui in functiile de premier si de presedinte al PNL.

In permanenta, Tariceanu este surprins de initiativele competitorilor sai politici, in special cele care vin de la Traian Basescu si PD. Pentru ca majoritatea acestor „oferte” sunt dezavantajoase pentru pozitia sa si pentru PNL, premierul nu face decat sa improvizeze solutii de a scapa cu fata curata.

S-a putut observa acest lucru cand au fost puse pe tapet alegerile anticipate si fuziunea PNL-PD. Subiectul restructurarii guvernamentale tinde sa devina un alt exemplu. Consecinta acestor confruntari dintre propunerile PD si refuzurile lui Tariceanu este ca premierul isi construieste prestigiul de „Gica-contra”.

Cel care s-a opus anticipatelor

De departe cel mai important caz in care premierul a jucat defensiv a fost in chestiunea anticipatelor. In prima instanta a acceptat solicitarea lui Basescu de a demisiona si de a incepe dizolvarea parlamentului. Apoi, pentru ca de la Cotroceni nu a avut garantii ca va mai fi numit prim-ministru, dupa alegeri s-a razgandit.

Nu a mai fost de acord sa demisioneze si sa mearga spre anticipate. Fragilitatea coalitiei guvernamentale si blocajul parlamentar care plutea in aer nu i-au dat de gandit lui Tariceanu ca e nevoie de o mutare politica care sa arate ca detine controlul.

Basescu in schimb avea un plan: alegeri anticipate.

Chiar daca in sine aceasta varianta nu garanta iesirea din criza, faptul ca propunea totusi o directie a facut ca Traian Basescu sa arate ca un lider hotarat. Spre deosebire de el, Tariceanu a aparut drept un politician care se pune de-a curmezisul doar pentru a se agata de scaun