Fotbalul are o caracteristica unica: e singurul sport in care echipa cea mai proasta poate sa cistige. Doctorul Socrates Brasileiro Sampaio de Souza Vieira de Oliveira a explorat subiectul in profunzime. Nu degeaba e „Filozoful fotbalului“. Pe vremea cind i se spunea, simplu, Socrates si nu isi luase inca doctoratul in stiinte medicale, a fost capitanul celei mai bune echipe care n-a cistigat Cupa Lumii: Brazilia ’82. Ghinionul lor era ca fotbalul pe care il jucau venea dintr-un viitor mult prea indepartat. Surghiuniti in timp si siliti sa evolueze printre proto-umani, uitau, periodic, cu cine aveau de-a face – nu iubitori de arta si cultura, ci braconieri. Judecind dupa ce-am vazut pina acum la Mondialul 2006, etapa braconajului ar putea fi, in sfirsit, depasita. Deocamdata, cei mai buni cistiga. M-as putea declara chiar beat de fericire daca nu s-ar observa persistenta – reziduala, dar reala – a unor elemente arhaice, profund nocive. Printre ele – crima organizata (adica refuzul de-a juca), faultul agricol si lipsa de umor.
- The head of the fish stinks first
Comentatorii englezi sint, indeobste, rezervati, dar Ian Wright (fostul golgeter al lui Arsenal, depasit doar de Thierry Henry) nu se incadreaza in tipar. Dupa meciul cu Paraguay a zis-o verde: „Dementa!“. S-a lasat o mica tacere, totusi nimeni din studio nu l-a contrazis.
Sa vedem foaia de observatie. Anglia are, in sfirsit, o generatie de jucatori cu o tehnica sclipitoare. Michael Owen iti poate garanta cel putin un gol la fiecare doua pase bune – n-a avut parte de nici una. Linia de mijloc formata din Joe Cole, Lampard, Gerrard si Beckham poate executa orice gen de combinatie. Au livrat aproape exclusiv mingi lungi, cu bolte stratosferice. Peter Crouch are o talie stratosferica, dar n-a primit nici o centrare utila. Joe Cole e unul dintre cei mai buni conducatori de joc din lume. P
