Un prim-ministru PNL iese de Ziua Mondială a Mediului la cules de gunoaie. Un preşedinte de ţară (fost PD) face naveta cu helicopterul să vadă de un pod şi iese din spital, să vadă de o aviară. O doamnă deputat PIN vorbeşte afectat contra relelor moravuri inoculate de emisiunea cu Iri (sau cu Monica). Un PRM-ist suspină la glăsuirea numelui "România", un PNG, la vorba "Domnului", unul PSD, contra operaţiei vieneze. Toţi zîmbesc, se încruntă, plîng, pun mîna, la o adică, şi pe lopată, şi/sau pe tîrnăcop, merg cu metroul (o dată în mandat) şi strîng continuu mîini şi voturi. Toţi îşi poartă sentimentele şi principiile la butonieră, cînd pe stînga, cînd pe dreapta, în ritmul modei, ispitind prin glas mieros şi bătaie prelungă de gene, să vii să-i cumperi.

Diferenţe? "Nici una. Sînt la fel. Nişte hoţi!" Şi, printr-o demonstraţie simplă, de logică şi bun-simţ, Răzvan, un informatician de 32 de ani, a ajuns la concluzia că nu poţi avea încredere în cineva care cheltuieşte zeci de miliarde într-o campanie electorală, doar pentru a fi ales într-un post pentru care, teoretic, primeşte un salariu de doar cîteva zeci de milioane pe lună. "Investiţia e mai mare decît profitul, deci, în afara posibilităţii de a fi nişte mizantropi şi buni samariteni, cum poţi să te încrezi în ei?"

"Eu pot să spun că mă încred, în sfîrşit, în cineva." Traian Băsescu. "Nu-i e frică, domnule, să admită că greşeşte, cînd greşeşte, nu-i e frică să-şi recunoască propriile limite." Andreea este fotograf, are 28 de ani şi-mi aminteşte că în campanie, domnul Băsescu şi-a făcut mea culpa, autoetichetîndu-se drept "fost comunist". "A mai fost... ceva cu homosexualii, a zis ceva de rău de ei, după care a retractat, şi-a cerut scuze." O întreb, atunci, dacă retractarea e semn de încredere sau de şiretenie şi strategie. "Chiar dacă ar fi aşa, asta înseamnă că e mai deştept decît toţi ceilalţi