Am spus inca din momentul in care ministrul Hardau a fost parasutat in Ministerul Educatiei ca mandatul sau este unul fixat de sindicate si ca nu-i apartine, ca nu va avea o viziune si ca va fi doar un administrator al rezultatelor negocierii dintre Guvern si sindicalisti. Mai ramasese de vazut daca este un administrator bun sau un administrator prost. E timpul sa vedem.

in urma negocierilor a ramas stabilit ca educatia va primi niste bani de la Guvern. Nu prea era clar de unde, dar ceea ce s-a promis este ca la prima rectificare bugetara procentul ce va fi dat educatiei va creste. Se vor da bani pe proiecte, s-a mai spus. Si oamenii au luat-o de buna. Si sindicalistii si functionarii, profesorii si parintii, toti erau multumiti: banii nu vor fi doar pentru buzunarele profesorilor (salarii), ci pentru scoli si pentru elevii lor. Vom avea proiecte!

In spatele acestei formulari s-a ascuns Guvernul pina acum, in pragul unor noi greve. Ce s-a intimplat intre timp? Nimic! Mai nimic! Ca om interesat de educatie, am incercat, timp de citeva luni, sa inteleg si eu mecanismul prin care banii promisi vor ajunge la scoli. Eu asta intelesesem din „se vor da bani pe proiecte“, ca proiectele vor veni de la scoli. Dar de fapt nu fusese decit inca o pacaleala. Ministerul zice ca are proiecte, Guvernul ca nu are. Noi pe cine sa credem, dincolo de faptul ca si aici se certau liberalii cu democratii? Pe nici unii! Adevarul este ca a urmat o mare confuzie, iar sindicatele, care sint acum din nou pe picior de greva, au o parte din vina: dupa ce au obtinut bani pentru educatie (lucru pentru care le multumim!) nu au presat si pentru a regla mecanismele prin care acesti bani sa ajunga la educatie. L-au lasat pe „saracul“ Hardau sa le duca mandatul la capat de unul singur.

La nivel de scoli nu se stie nimic. Comunicarea Ministerului este mai proasta ca nicio