- interviu cu Manfred DESELAERS -

Oswiecim. Numele polonez al unui orăşel din Polonia, în care cei peste 50.000 de locuitori trăiesc sub apăsarea plumburie a Golgotei moderne: Shoah-ul. Auschwitz - denumirea germanică - a devenit simbolul peren al dezolării şi al morţii. Milioane de evrei, polonezi, romi şi alte naţionalităţi şi-au găsit sfîrşitul în aceste tenebre ale modernităţii. Locurile cheamă însă şi la contemplaţie, iubire şi speranţă. Într-o lume mai bună şi mai conştientă.

La cîteva sute de metri de ceea ce era cel mai vast Konzentrationlager al celui de-al Treilea Reich, a luat fiinţă Centrul Catolic de Dialog şi de Rugăciune. Instituţia, aflată sub îndrumarea unui preot german, Manfred Deselaers, şi a unui polonez, Jan Nowak, se doreşte un memorial peren al victimelor naziştilor şi un instrument în favoarea promovării respectului reciproc, reconcilierii şi păcii, precum şi o sinteză între două memorii: cea a exterminării (Shoah) şi a martiriului a zeci de mii de polonezi şi cea a reprezentanţilor a altor 22 de naţiuni.

"Prezenţa Bisericii - după cum le scria Papa Ioan Paul al II-lea surorilor carmelitane de la Auschwitz - în inima locului construit tocmai pentru negarea credinţei şi a fiinţei umane înseşi, gîndit pentru trimful urii şi al morţii, nu are nevoie de nici o explicaţie. Voi mărturisiţi iubirea şi viaţa." Tocmai în locul distrugerii relaţiilor interpersonale, dialogul devine un modus vivendi pentru colaboratorii Centrului, dialog ce ia naştere din rugăciune, din respectul diversităţii, precum şi din încercarea de a găsi rădăcini comune. Părintele Manfred Deselaers, iniţiator al Centrului, declarat în 2000 de Vatican "Omul Reconcilierii", a ales să trăiască la Oswiecim pentru a oferi o lectură în cheie spirituală a sumbrului lagăr. În pofida tendinţei răspîndite de a "exorciza" amintirea ororii naziste din memoria colectiv