Economia moare pe termen lung, iar liberalul de grija statului. Cultural, romanul nu e obisnuit sa plateasca impozite si taxe - intotdeauna i s-au retinut pe statul de plata, spune ministrul Finantelor. Intrebat de revista Saptamana Financiara daca i se pare normal ca angajatorul sa plateasca contributii sociale mai mari decat angajatul, Sebastian Vladescu raspunde ca nu-i vorba ca plateste cineva in locul altcuiva, ci de o suma de bani care reprezinta costurile cu forta de munca intr-o companie. "Ca le plateste compania sau le da angajatul, care le plateste ulterior, e o chestie de tehnica de plati", conchide ministrul.

Cu alte cuvinte, ministrul Finantelor ne lasa sa intelegem ca, daca angajatorul plateste 30% CAS, iar angajatul doar 17%, e tot una, caci totalul conteaza: 47% (30% - pensii, 13,5% - sanatate, 3,5% - somaj). Ei bine, daca angajatorul ar achita 16,1%, iar angajatul 22,1%, ar fi fost ca-n Slovenia. Iar daca despre minusculul stat ex-iugoslav se poate zice ca-i nereprezentativ din punctul de vedere al problemelor sociale, venim cu un exemplu mare. In Polonia, procentul platit la pensii de angajator e egal cu cel al angajatului, asigurarile medicale cad exclusiv in sarcina salariatului - pentru ca e vorba de propria sa sanatate, nu a patronului, in timp ce contributia la fondul de somaj e o chestiune care il intereseaza doar pe intreprinzator, fiindca angajatul nu prea are obiceiul sa se dea singur afara. Iata o logica fiscala care difera de modelul "Asa-i si-n UE", unde statul ia grosul contributiilor sociale de la angajator si le imparte angajatului, in loc sa-l lase pe acesta din urma sa se ajute singur.

Problema poate fi analizata si din alt unghi. La un nivel al contributiilor sociale de 30% platit de angajator, Romania ar putea deveni o tinta investitionala mai atractiva decat Lituania (31%), Estonia (33,5%), Ungaria (33,5%), Slova