A fost una dintre multele tragedii din istoria romanilor fap­tul ca principalii arhitecti ai loviturii de la 23 august 1944, Regele Mihai si liderii democrati, au rasturnat o dic­tatura militara doar pentru a fi practic rasturnati ei însisi, în decurs de sase luni, de alt regim totalitar in­ci­pient. In zona sovietica a Germaniei si în Polonia, unde pus­tiirile razboiului înlaturasera toate structurile politice, lui Stalin i-a fost simplu sa-si aduca la putere partidele co­­muniste clientelare, dar în Romania impunerea unui nou regim necesita înlaturarea structurilor care mai su­pra­vietuiau. Lovitura Regelui Mihai a preîntampinat orice mis­care sovietica de a pune mana pe putere si, atunci cand, opt zile mai tarziu, trupele sovietice au intrat în Bu­cu­resti, au gasit un guvern roman fara vreo reprezentare sem­nificativa comunista, dispus sa negocieze un ar­mis­ti­tiu si sa tina alegeri. Într-adevar, Stalin a folosit Conventia pentru a su­bli­nia efectele loviturii de stat de la 23 august, care ame­nin­ta­sera sa-l lipseasca de initiativa în treburile romanesti. Pentru a redobandi aceasta initiativa, liderul sovietic a trans­format Conventia de ar­mistitiu într-un cadru legal, care sa-i asigure inte­resele politice si economice domi­nan­te în Romania. Potrivit prevederilor Conventiei de ar­mistitiu, Romania trebuia sa asigure cauzei Alia­tilor doua­sprezece divizii de infanterie si sa dea drept de li­be­ra trecere trupelor sovietice. Ea avea sa plateasca în na­tura despagubiri de razboi însumand trei sute de mi­li­oa­ne de dolari într-o perioada de sase ani si sa re­tur­ne­ze bunuri luate de la Aliati. Articolele 13 si 14 stipulau ares­tarea criminalilor de razboi si desfiintarea or­ga­ni­za­tii­lor “de tip fascist”. In cazul în care autoritatile sovietice con­siderau necesar, urma sa fie reintrodusa cenzura. Clau­zele teritoriale recunosteau anexarea Basarabiei si