Fostul ministru al apararii nu a cautat alte oferte, motivand ca nu existau.

Apoi s-a contrazis, spunand ca a refuzat una din partea italienilor.

Oferta britanica pentru fregate a concurat cu sine insasi si, evident, a castigat. Oficialii Ministerului roman al Apararii nici macar nu au mimat ca-i intereseaza si alte oferte de pe piata.

In aceste conditii, nu e de mirare ca pretul pe care l-a platit statul roman pentru doua carcase plutitoare a fost de peste 180 milioane de euro.

„Prea tarziu” pentru italieni

Problema achizitiei a doua fregate pentru armata romana a fost transata cu aproape doi ani inainte ca guvernul, printr-o hotarare, sa legifereze cumpararea navelor. Mai exact, s-a intamplat in ianuarie-februarie 2001, imediat ce ministrii noii puteri PSD-iste si-au preluat mandatele.

Conform propriilor declaratii, ministrul apararii Ioan Mircea Pascu avea atunci pe masa o singura oferta: cea a guvernului britanic. Daca voia sa compare preturi si sa aleaga varianta cea mai buna, Pascu ar fi trebuit sa mandateze Romtehnica sa caute si alte oferte.

Ceea ce fostul ministru al apararii nu a facut. „Stiam ca era singura oferta valabila”, a pretextat, neconvingator, Pascu, fara alte explicatii. Ca oferte se gaseau pe piata a recunoscut chiar fostul ministru.

„Cand s-a aflat ca negociem cu britanicii, au venit si italienii cu o oferta. Dar deja era prea tarziu, eram adanc bagati in negocierile cu britanicii”, a mai declarat Pascu pentru EVZ.

Cazacu: „Iti gasesc orice vrei”

Nici directorul Romtehnica din 2001, Aurel Cazacu, nu tine minte sa i se fi cerut sa faca cea mai buna afacere de pe piata. „Spune-mi ce vrei, ca iti gasesc si navete spatiale. Doar asta e meseria de negustor”, a lasat Cazacu sa se inteleaga faptul ca businessul era deja facut.

Practic, de la inceperea efectiva a mandatului ministrului Pascu