Chiar daca supozitia din raportul sau ca al doilea val de gripa aviara in Ro­ma­nia ar fi provenit din import nu s-a putut pro­ba cu dovezi certe, producand mai de­gra­ba probleme diplomatice, SRI a pus, cum se spune, punctul pe “i” in legatura cu ce a devenit in Romania “un rau pri­mor­dial”, dupa modul in care a ajuns sa fie facut, pana in punctul alterarii functiilor sale: importul. Prin import, se dobandeste ac­ces la bunuri si servicii pe care pro­duc­tia interna nu le ofera. Din pacate, din cau­za precisa a politicilor economice deru­la­te, in perioada postdecembrista, in multe domenii si cazuri - toate de pe piete in­ter­na­tionale in care oferta depaseste cere­rea - in Romania se fac importuri nu pen­tru a se dobandi bunuri si servicii mai bune sau mai ieftine, ci pur si simplu pentru a se obtine comisioanele (citeste spagile) pe care firme din alte tari, beneficiare ale unor politici de export responsabile din par­tea guvernelor lor, le dau celor din strai­natate gata sa le cumpere produsele. Nu intamplator, importurile depasesc apo­caliptic exporturile in Romania, nu in­­tam­plator aproape toti imbogatitii tran­zi­ti­ei din Romania sunt importatori, nu intam­pla­tor importul a devenit o religie mai ex­tin­sa decat ortodoxismul in Romania, in ma­sura in care aduce prosperitate si no­to­rietate. Pentru a fi mai expliciti, piata mondiala a carnii de pasare este una dintre cele cu su­praoferta si cu excedente masive. Iar Ro­mania este in pozitia de importator si iar importator, de pe toate meridianele: eu­ropene, nord-americane, sud-ame­ri­ca­ne! Sa nu ne intrebam de ce piata mon­dia­la a carnii de pasare este una cu su­pra­oferta! Mari subventii se dau pro­du­ca­to­rilor indeosebi in tarile dezvoltate, unde nu exista problema lipsei banilor. Gium­bus­lucuri legislative si administrative sunt in­ventate pentru a se acorda aceste sub­ven­tii, fara a se contraven