Dupa o lunga perioada in care la Iasi am vazut sumedenie de textile, care mai de care mai bizare, prin operele Luciei Puscasu pasim parca pe solul certitudinii ca tapiseria romaneasca mai are inca multe de spus. Expresie a artelor decorative, tapiseria contemporana nu poate ignora marea lectie a traditiei, atit de fertila in spatiul artistic romanesc, dar nici nu se poate limita doar la citarea obedienta a motivelor simbolice, a cromatismului rafinat in timp prin succesive sinteze. Inventarul casnic textil exprima simultan utilitarul, dar si nevoia irepresibila a frumosului. Inventive si tenace, tesatoarele de altadata ne-au daruit un patrimoniu si o lectie. A simplitatii si bunului gust. Fantezia imaginativa facea casa buna cu nevoia de a impodobi locuinta, din dorinta de a o individualiza. Artistul modern isi dezvolta discursul pornind de la finalitatea in primul rind estetica, de comunicare a unui mesaj cultural. Tapiseria devine astfel o podoaba prinsa la gitul fragil al artelor frumoase. Inscrisa in triunghiul Botosani, Iasi, Suceava, Lucia Puscasu, expozanta de la Galeriile "Cupola", iti defineste o identitate inconfundabila si datele personalitatii artistice. Acest areal i-a conferit dreptul de a avea acces la valorile locurilor, dar si posibilitatea de a evolua la nivelul inalt al performantei. Botosanii i-au oferit un certificat de nastere, Iasii - o temeinica scolaritate artistica, Suceava - consacrarea. Este drept ca aceasta consacrare si notorietate provin si din buna circulatie a operelor in spatiul european si transatlantic, unde prezentele ei au fost intotdeauna exemplar comentate. Iata, vom spune, un destin artistic implinit, un parcurs aflat inca sub semnul astral al zenitului. Structura stenica, voluntara, Lucia Puscasu face din tapiserie un comentariu metaforic direct si eficace in ordinea comunicarii mesajelor de profunzime, innobilate de sensibil