Un indiciu semnificativ al modului în care influenţa tradiţională franceză este înlocuită în prezent de cea engleză îl reprezintă modificarea semantică a unor termeni internaţionali, de origine greco-latină, fixaţi iniţial în româna cultă cu sensuri apropiate de cele din franceză; aceştia glisează acum, prin calc semantic, spre sensurile din engleză. Procesul poate fi ilustrat prin termenii din familia cuvîntului academie. Istorii culturale diferite au făcut ca, pornind de la sursa grecească (grădina Akademos) şi trecând prin forma latină ("Vivat Academia"), franceza să dezvolte, datorită importanţei dobîndite în timp de instituţia Academiei franceze, mai ales sensurile legate de aceasta din urmă, deci de noţiunea de "societate de savanţi şi literaţi de prestigiu". În engleză (ca şi în alte limbi europene moderne), academy şi academic au rămas legate în sens larg de învăţămînt şi în sens mai restrîns de învăţămîntul universitar (sensul referitor la o societate academică există, dar e mai puţin vizibil).

În română, Dicţionarul pe care îl numim în mod curent academic (adică publicat sub patronajul Academiei, începînd cu 1913, redactat sub coordonarea lui Sextil Puşcariu), cuprindea, la litera A, termenii academic, academiceşte, academician, academie. Dicţionarul semnala, în cazul lui academie, sensurile mai vechi şi mai rare, de "şcoală înaltă" (Academia din Socola), şi chiar de "universitate" (ca în cunoscutul citat din Eminescu: "anii / cînd visam în academii"), dar ponderea semantică majoră era atribuită sensului curent - "societate de scriitori şi de învăţaţi (în unele ţări şi de artişti) recunoscută ca instituţie de stat" (sens justificat etimologic, cuvîntul fiind indicat ca neologism provenit din franceză). La adjectivul academic, dicţionarul nota sensul legat de Societatea Academică (inclusiv extinderea calificativă, în caracterizarea stilului "rece, obi