La inceputul anilor '90 despre fosta Securitate se vorbea numai de rau. Dupa 16 ani de la Revolutie, depinde din ce parte privesti.

Adrian Nastase are "meritul" relativizarii activitatii politiei politice, este cel care a lansat sintagma "securist bun", din proprie initiativa sau la sugestia unor colaboratori apropiati ca Ristea Priboi, blana de oaie sub care se ascund inca multi lupi ai Securitatii, informatori si ofiteri.

Liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, ne spune ca era unul dintre acestia si ca, la fel ca toti ceilalti securisti buni, si-a servit patria cu informatii despre spioni si tradatori.

Argumentul "securistului bun" ar fi putut beneficia de intelegerea celor mai multi romani, care n-au avut de-a face direct cu Securitatea. Bogatia, pe care se presupune ca Dan Voiculescu si-a cladit-o pe banii odioasei institutii, va fi insa o circumstanta agravanta la judecata publica a liderului conservator.

Un securist avut este mai detestabil decat unul simplu, rationament pe care il va lua in calcul probabil si Traian Basescu daca PC va mentine nominalizarea acestuia la functia de vicepremier, iar Calin Popescu-Tariceanu, in virtutea unor increngaturi de afaceri si a inversunarii sale de a ramane cu orice pret la putere, o va accepta.

In lipsa unei legi a lustratiei care i-ar interzice lui Voiculescu accesul la o demnitate, imoralitatea este in acest caz un motiv serios pentru a respinge o candidatura mortala pentru imaginea Aliantei. Mai puternic chiar decat amenintarea cu instabilitatea guvernamentala fluturata de Dan Voiculescu, ultimul sau instrument de santaj, poate si cel din urma pe scena politica.

Iesirea PC de la guvernare nu poate speria decat PNL, care a mizat prea mult pe echilibrul fragil al "micii antante" formate cu UDMR si conservatorii. Cu siguranta, PSD, promotor de